poezie

Răni

Rănile care mi le-aţi făcut
N-au adus nimic bun
În schimb
Dor îngrozitor
Şi mă întreb când se vindecă
Vreau să uit de durere
Şi nu ştiu ce calmant să iau
Într-o zi mă doare mai mult,
Într-alta mai puţin.
Vă zâmbesc frumos şi tac
Nu ştiu ce să vă zic:
Să mă cert, să vă iubesc…?
Nu ştiu de ce nu pot să uit
Chiar dacă nu v-aţi cerut iertare
Va dura o veşnicie vindecarea?

Umbră, pai şi zâmbet

Mă ascund la umbra unui pai
Şi încap in umbră;
Dar zâmbesc.
Şi zâmbetul iese afară.
Umbra îl împarte in două,
Două jumătăţi luminate de soare
Zâmbetul se retrage încet,
Şi dispare ;
Apoi eu încap din nou în
Umbra unui pai.

Matematică abstractă

Niciodata am fost nimic
Si tot ce-am existat eu fara Tine
Am fost nimic
Nu zero, ci multimea vida…
Azi sunt eu, si pot,
Dar tot nimic pot fara Tine
Deci Tu cu mine suntem totul
Pentru ca vid plus infinit
E infinit si
Nimeni nu-si adduce aminte de vid
Pentru ca el nu mai exista…

“O poezie fară titlu”

lungi chinuri care duc la nimic
capitularea.
ganduri negre se rotesc ca ciorile deasupra unui starv
salvarea.
ma arunc in gol…nu. in plin!
incredintarea.
ma cufund in dragostea Ta si te las sa ma umplii
se face dimineata
durerea dispare
vulturii pleaca…

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s